Ideea creării Organizației Mondiale a Sănătății a fost lansată la Paris, în 1946. Inițiativa a venit din partea Republicii China, un regim cu totul altul decât cel comunist. Republica China este denumirea folosită azi de către Taiwan, după ce partea continentală a Chinei a ajuns sub controlul comuniștilor.
Organizația Mondială a Sănătății a preluat misiunile asumate, încă din 1851, de către Conferințele Sanitare Internaționale. Organizația are mai mulți predecesori, printre care Oficiul Internațional de Igienă Publică, fondat în 1907, sau Organizația Sănătății din cadrul Ligii Națiunilor, fondată în 1920.
Organizația Mondială a Sănătății își are sediul central la Geneva, în Elveția. Organizația dispune de șase birouri regionale și de reprezentanțe în 150 de țări din totalul de 194 de state membre. Organizația dispune de un buget de peste cinci miliarde de dolari americani și are, printre altele, misiunea de a coordona eforturile internaționale menite să combată răspândirea epidemiilor.
Critici la adresa OMS
De-a lungul timpului, OMS a obținut rezultate notabile în combaterea unor boli. Însă ultimii ani au adus un val de critici, din cauza atitudinii flexibile a acestei organizații față de țări cu regimuri dictatoriale. Un exemplu a fost cel al nominalizării dictatorului Robert Mugabe drept ambasador Goodwill, nominalizare retrasă la presiunea opiniei publice internaționale, scandalizată de modul în care erau sistematic încălcate drepturile omului în Zimbabwe, țara condusă de dictatorul în cauză.
De asemenea, din anul 2016, conducerea Organizației Mondiale a Sănătății a decis să retragă permisiunea Taiwanului de a participa cu statut de observator la reuniunile organizației. Decizia a fost luată la presiunile Chinei comuniste. Reprezentanții regimului dictatorial de la Beijing au pretins că guvernul comunist are responsabilitatea asigurării sănătății locuitorilor Taiwanului.
Citiți tot articolul pe RFI.ro.
